Despre etnii, orgolii locale si prejudecati. sau ce inseamna sa te ia gura pe dinainte

Ep. 1  Italia, Milano, 2001.  Romania nu era membra  UE, aveam nevoie de vize ca sa vizitam Italia…

O statie de autobuz marginasa in zi de 1 mai (cand 99% din milanezi sunt plecati din oras). In statia de autobuz, eu, o tanti italianca de vreo 60 de ani si vreo 5 asiatici. Tanti se uita urat la asiaticii care isi permiteau sa vorbeasca in limba lor neinteleasa si pareau sa se simta chiar foarte bine, si se tot retragea spre mine, aruncind priviri pline de inteles inspre zona asiatica a statiei. Pana la urma (autobuzul intarzia, era doar zi de sarbatoare), intra in vorba cu mine si imi zice: “Vai, ce bine ca macar suntm 2 italience, cu toti extracomunitarii astia de jur imprejur.” M-am uitat la ea zambind si am reusit sa scot cu cel mai machiavelic ton de care am fost in stare:  “Stiti, si eu sunt extracomunitara!” Dupa care i-am ranjit (sper) periculos.

Ep. 2  Cluj, 2005 

Toata lumea la unison (prieteni, familie, etc) : vai, dar cum te duci tu la miticii aia…

Ep. 3  Bucuresti, 2005-2008 birouri diferite de multinationale.

Nesfarsite si rasuflate bancuri cu “noooooooo”, “amu ce mai e la Cluuuuuj”, si ardelenii “mai inceeeeet”. Just for the record, oi fi eu nascuta in Cluj,  dar  mama e nascuta in Oradea, din parinti macedoniano-maghiaro-evrei, iar tata e buzoian neaos. 

Ep. 4, Cluj, 2009, un birou din centru

Aud ceva de genul “scuze ca vorbesc asa de aia din sud, stiu ca esti din Bucuresti…”.  Eu nu stiam. Bine ca s-au gandit sa imi spuna si mie.

Update: aflu ca multi dintre colegii mei “stiu” (din surse sigure, ma intelegi) ca sunt “mitica” .