Despre etnii, orgolii locale si prejudecati. sau ce inseamna sa te ia gura pe dinainte

Ep. 1  Italia, Milano, 2001.  Romania nu era membra  UE, aveam nevoie de vize ca sa vizitam Italia…

O statie de autobuz marginasa in zi de 1 mai (cand 99% din milanezi sunt plecati din oras). In statia de autobuz, eu, o tanti italianca de vreo 60 de ani si vreo 5 asiatici. Tanti se uita urat la asiaticii care isi permiteau sa vorbeasca in limba lor neinteleasa si pareau sa se simta chiar foarte bine, si se tot retragea spre mine, aruncind priviri pline de inteles inspre zona asiatica a statiei. Pana la urma (autobuzul intarzia, era doar zi de sarbatoare), intra in vorba cu mine si imi zice: “Vai, ce bine ca macar suntm 2 italience, cu toti extracomunitarii astia de jur imprejur.” M-am uitat la ea zambind si am reusit sa scot cu cel mai machiavelic ton de care am fost in stare:  “Stiti, si eu sunt extracomunitara!” Dupa care i-am ranjit (sper) periculos.

Ep. 2  Cluj, 2005 

Toata lumea la unison (prieteni, familie, etc) : vai, dar cum te duci tu la miticii aia…

Ep. 3  Bucuresti, 2005-2008 birouri diferite de multinationale.

Nesfarsite si rasuflate bancuri cu “noooooooo”, “amu ce mai e la Cluuuuuj”, si ardelenii “mai inceeeeet”. Just for the record, oi fi eu nascuta in Cluj,  dar  mama e nascuta in Oradea, din parinti macedoniano-maghiaro-evrei, iar tata e buzoian neaos. 

Ep. 4, Cluj, 2009, un birou din centru

Aud ceva de genul “scuze ca vorbesc asa de aia din sud, stiu ca esti din Bucuresti…”.  Eu nu stiam. Bine ca s-au gandit sa imi spuna si mie.

Update: aflu ca multi dintre colegii mei “stiu” (din surse sigure, ma intelegi) ca sunt “mitica” .

Transilvania 2

Am ajuns din intamplare week-end-ul trecut pe urmele sasilor din Viscri.

La Viscri ajungi din Bunesti, un sat intre Brasov si Sighisoara. Aici nu mai gasesti decat 25 de sasi (din cate ne spune organista bisericii, care este si ghid), toti maturi si batrani, si nici un copil. Mai gasesti un muzeu nu foarte mare nici foarte bogat dar inteligent amenajat, astfel incat poti sa vezi putin din viata sasilor de acum 100 de ani, biserica fortificata destul de bine conservata si turnul principal cam darapanat , casele vechi si frumoase, o viata rurala cum scrie la carte, cu cai, curci si gaini care stau pe ulita, un peisaj de vis si un drum ingrozitor ca sa parcurgi cei 7 km care despart Viscri de drumul national.

Dar sa nu ne lungim cu vorba, pe scurt:

Casele din Viscri

..modelul meu favorit pentru sedinta foto

…copiii din Viscri ..

…comertul din Viscri …

…biserica fortificata si turnul din Viscri ….

..muzeul din Viscri cu uneltele, imbracamintea, inscrisurile si viata sasilor …

…high-tech Viscri…

…si, pentru ca nimic nu poate fi perfect, drumul spre Viscri

Fac curatenie si redecorez blogul

L-am cam neglijat in ultima vreme, a ramas prafuit, cu imagini de iarna pe el, pagini nefolosite atarnau pe el, asa ca ne-am infrumusetat putin, ca de vara…

Paginile:

Home, ramane Home, pana ii dau alt nume mai frumos.  e casuta mea virtuala cu vitrina.

Muzica mea este pagina de la care de fapt mi-am venit ideea  blogului (dupa aceea am deviat spre calatorii). O sa incerc, cu o frecventa destul de mare, sper, sa spun cate ceva despre muzica pe care o ascult. Mai putin in vorbe, mai mult in sunete. Si fara sa provoc, sper, procese pentru drepturi de autor .

Povesti vechi sunt lucruri pastrate undeva prin memoria mea, construite din povestirile altora, din intalnirile si calatoriile mele. Sunat parte din “arhiva” mea personala.

Da, si Despre mine

Transilvania 1

IMGP3024