Mi tango

Fiecare are nebuniile lui – recunoasteti. Ceva ce v-ati dorit dintotdeauna si poate inca nu ati reusit sa faceti. Poate v-ati dorit dintotdeauna sa stiti sa cantati la chitara, sau sa mergeti in Bali, sau sa invatati sa calariti, sau mai stiu eu ce.

Eu am mai multe nebunii, recunosc. Una din cele mai grozave este tangoul. De ani de zile imi doresc sa fac tango. Mai intai nu m-am dus pentru ca nu aveam partener – si pe vremea aia ma rusinam sa ma duc la curs fara partener . Dupa aceea, m-am dus cu partener dar nu am gasit curs de tango. Dupa aceea, am gasit curs de tango, aveam si partener dar nu am mai avut timp.

Acum in sfarsit mi-am inceput cursul de tango. Nu e chiar ideal, nu am partener, dansez cu cine se nimereste, nu avem oglinzi in sala si uneori ma simt batrana fata de fatucele de 18 ani cu care invat umar la umar miscarile de baza.  Dar  ma simt grozav de cate ori plec de acolo si stiu ca am inceput ceva important pentru mine.

Ce imi place mie la tango? Imi plac libertatea senzationala a dansului si felul in care fiecare partener preia din miscarile si energia celuilalt. Imi place pentru ca e un dans pasional, un dans in care iti concentrezi sentimente puternice. Este in acelasi timp un dans sensibil si sinuos, dar plin de forta.O forta cumva retinuta.

Imi place pentru ca este un dans facut pentru oricine il simte.  In Buenos Aires, tangoul se danseaza pe strada asa cum in Brazilia se joaca fotbal pe maidane.  Nu imi plac tangourile stilizate, alea de “dans sportiv” in care dansatorii parca primesc  socuri electrice la fiecare 2 secunde , nici alea de melodrama in care partenerul aproape isi ia partenera de par si o tranteste ca la lupte greco-romane. Imi place tangoul pe care as vrea sa il vad si in realitate pe strazile Buenos Airesului. Tangoul in care privirea este la fel de importanta ca miscarea piciorului si in care atitudinea face mai mult decat tehnica. Tangoul dansatorilor de tango argentinian, ca cel de aici. Este mica mea nebunie pe care incep sa o transform in realitate.

Voi ce “nebunii” aveti? Ati incercat sa le realizati? Daca da, si-au pastrat farmecul dupa ce le-ati realizat?