M-am hotarat sa scriu posturi optimiste

Azi am vrut sa scriu ceva legat de niste experiente care m-au facut sa ma gandesc la ce devin oamenii cand se identifica prea mult cu imaginea pe care o vand celorlati. Am si scris jumatate de post. Dar am renuntat, pentru ca nu vreau sa imi fac blogul un loc de cultivare a frustrarilor.

Si atunci mi-am amintit cat de frumos a rasarit soarele azi dimineata de dupa Feleac (de la fereastra mea vad chiar varful Feleacului), cum stralucea luna aseara, cum astazi, cand am plecat de la birou, am mers prin parc, m-am plimbat de-a lungul Somesului.

Si ma bucur ca astazi am intratintr-un magazin  sa cumpar un cadou si am iesit cu cadoul, si cu inca vreo 3 self-cadouri (adica pentru mine), de care nu imi pare rau de loc, si ma bucur ca vine prima de Craciun.  Si ma mai bucur ca este o iarna cu soare mult, chiar daca nu este zapada, si ma bucur ca am regasit, de cand m-am intors, un Cluj scaldat in lumina, nu unul ploios si intuncat.

Ma bucur cand o coincidenta ma face sa imi gasesc legaturi nebanuite cu oameni cu care nu credeam sa am ceva in comun.

PS va rog sa ma credeti ca tot happiness-ul asta cam siropos nu are nimic de-a face cu spiritul craciunului, ci mai degraba cu faptul ca dupa zile in sir de munca extenuanta mi-am terminat treaba si acum ma pot relaxa ; ceea ce va doresc si voua. Acum imi voi face un ceai aromat si iau o carte – cred ca ceva de Bulgakov, de care imi e dor.