O zi normala…..

Episodul 1: Dimineata 

Zbarnaie alarma… e 7 dimineata, zi de luni. Greier sa fii, nu furnica! Te urnesti cu chiu  cu vai, sa ajungi pana la cana salvatoare de cafea. De afara, zgomotele obisnuite:  motoare ambreiate, claxoane apasate, sirene de ambulante si injuraturi zemoase (chiar si pe aleile mele laturalnice).

In sfarsit, ma tarai afara. Deja a iesit soarele, care arunca lumina vesela spre intersectiile aglomerate, masinile blocate, pe cate o inexplicabila gradina din care se zaresc carciumarese  colorate viu in rosu, visiniu, portocaliu.

Merg pe jos pana la statia urmatoare, de la intersectia “mare” si mereu aglomerata. Fac o statie pe jos mai repede decat cu autobuzul. Nu sunt singura.  Sunt multi altii care vin pe jos mai multe statii pana la “intersectie”, pentru a ajunge la autobuzele de la inceputul cozii kilometrice.

In sfarsit ajunge autobuzul. Din cauza ambuteiajului, nu poate opri in statie . Deschide usile la vreo cateva zeci de metri inainte de statie. Fugim toata gloata spre autobuz, vreo 40 de oameni studenti, bancheri, pensionari, mame cu copii, invalizi. Un ciobanesc mare ne priveste cu interes dintr-o Dacie blocata in trafic; pare foarte vesel.

Cateva coate si am ajuns in autobuzul salvator. Toate geamurile inchise ermetic. Deja e septembrie, sa nu ne traga curentul. Simti exact cati carnati cu usturoi a mancat vecina din dreapta, de cate zile nu a mai vazut dusul vecinul din stanga si ca tipa care s-a asezat fix in fata ta pe scaunul la care tanjeai a scapat cam prea mult Dior pe ea. Pustiul de mai incolo urla la telefon cum a agatat “o gagica tare, frate”, aseara, in club a….; afli una alta despre viata sociala si sexuala a adolescentilor.

Prima statie.  Coboara multa lume. Vanzoleala mare sa ocupi un scaun eliberat, dinainte ochit. Autobuzul a plecat din nou. Ceva mai multa liniste. Mai ai o statie si te dai jos, in libertate. Langa tine izbucneste brusc o sonerie de mobil cu tril de manea. O voce subtire, dar hotarata, iti urla in ureche: “Salut, Cascavale, ia zi, cate mi-ai adus?”.

Viata pe linia Bucuresti Cluj – schimba macazul!

 Am lasat: statuia lui Mati din centru, oameni dragi, servus/szia, gheorgheni, gradina botanica, cetatuia, ceainaria, magazinul oncos, gomboturile, strazile de pe vremea Reformei (aici exagerez un pic…:), ubb-ul, zilele ploioase interminabile, plimbarile in faget, filarmonica exilata la casa studentilor, Belis si Tarnita, “no” (cu o lung), vizitele in manastur, spectacolele “de la Bucuresti”, calatoriile cu avionul cu plecare din Budapesta, ciocolata de casa, dealurile,

Am gasit: Multa lume, oameni dragi, centru (relativ) frumos, , cartiere infecte, metrou jalnic, enescu o data la doi ani, autobuze mercedes fara aer conditionat, concertele la Ateneu, cismigiu cu barci, jocuri de sah, flori, si doamne care se plimba prin parc de 40 de ani, cuvinte si expresii ciudate (“caterinca”, “hai, pa”), ambuteiaje, oameni din toate coltuirle tarii, bulandra, restaurante splendide, gara de nord, statia de microbuze de constanta, 368-ul plin la orice ora din zi, lipscaniul seara, gradina icoanei noaptea, multa galagie, piata amzei cu mirosurile ei proaspete, serile calde, multe zile cu soare, intercity Bucuresti Cluj (geamuri ermetice si aer conditionat numai la clasa I), spectacole cu actori pe care ii stiu de la tv, fitze, masini “tunate”, oameni fara tinta, nopti splendide de dans, oameni care vorbesc singuri pe strada.

Cum inca pendulez intre cele doua orase, mereu las, regasesc si descopar  lucruri pe care le stiu, lucruri care imi plac, lucruri care ma enerveaza, etc..

Voi ce-ati lasat? Ce-ati gasit?